Ina Stan

     Iertarea... este important sa putem ierta pe cei dragi, dar este la fel de important sa ne putem ierta  pe noi...       Pentru a putea ierta avem intotdeauna nevoie de motive... si iata cateva motive suficient de puternice pentru a ne determina sa iertam: 1. Iertarea indica  debutul procesului de vindecare. 2. Iertarea ne indeamna sa regasim linistea si impacarea sufleteasca. 3.   Nu putem depasi pozitia de victima daca nu putem ierta. 4. Cand iertam, trebuie sa facem asta pentru noi si nu pentru cealalta persoana. 5. Iertarea inseamna sa ne focalizam intreaga energie spre propria vindecare si nu catre razbunare. 6. Toate relatiile sanatoase au nevoie de iertare pentru a ramane functionale. 7. Iertarea indeparteaza anxietatea si depresia. 8. Iertarea  ajuta la  restabilirea increderii in propria persoana. 9. Iertarea inseamna sa renunti la resentimente, la  ideea de razbunare si la obsesie. 10. Iertarea nu inseamna sa continui o relatie cu cineva

     Vremea isi schimba chipul... renunta la veselie, la zambete, la seninatate... acum e trista, mohorata, incruntata, amenintatoare... parca se pregateste sa se dezlantuie asupra oamenilor... parca ar fi jurat razbunarea impotriva oamenirii... iar, in curand, va fulgera cu blesteme peste pamant...      Oamenii sunt ca vremea... schimbatori... acum sunt buni, iertatori, veseli... acum sunt mohorati, tristi, incruntati, razbunatori...          Oamenii se schimba in functie de sentimentele pe care le experimenteaza... iar sentimentele lor sunt dictate de evenimente de viata...      Daca iubesc isi striga iubirea cu veselie ce rasuna prin toti porii fiintei lor... sa stie toata suflarea ca ei isi canta fericirea dragostei lor...     Daca urasc, imprastie tunete cu vocea lor si arunca fulgere din priviri... si vai de cel ce e tinta urii lor... pentru ca nimic nu e mai distructiv pentru fiinta umana decat ura... atat pentru cel care uraste cat si pentru cel ce e tinta urii sale.

    Traim intr-o societate in care visele se transforma cumplit de repede in cosmaruri... iar asta ne impiedica sa indraznim sa mai visam... si, insesizabil, ajungem sa suferim de insomnie colectiva... pentru ca ne e teama sa mai inchidem ochii... si nu pentru ca ne-ar fi teama de vise... sau de cosmaruri.... ci pentru ca  suntem terifiati de trecerea de la starea de  vis la  cea de cosmar...     Alegem sa fugim de visele noastre pentru a alerga prin visele altora... pentru ca putem evada oricand din visele altora, pe cand ale noastre ne impiedica sa facem asta... trebuie sa le traim pana la capat... si sa suportam direct consecintele... fugim de consecinte si ne ascundem dupa altii... dupa evenimente... dupa momente... dupa clipe...       In momentul in care ne oprim din a mai face parte din visele altora... in care ne oprim din a mai visa pentru altii.... in momentul in care  vom gasi in interiorul nostru forta de a visa pentru noi... abia atunci vom accepta si realitatea in c