Ina Stan

Iarna... munte... brazi... drum argintiu printre brazi de munte... drum lin, fara sfarsit... doar infinitul... pentru mine si tine... pentru noi... Si eu te-am ales pe tine... dintr-o suta de vieti... dintr-o suta de cuvinte nespuse... dintr-o suta de lumi minunate...in orice versiune a realitatii...  Iarna si drumuri de munte... ratacite in pustietate... ratacim... te-am gasit... te-am ales... pentru mine... pentru iarna... pentru fulgii ce se lipesc lin de soapte....de  iarna... si  de vise.... si de pustiu...

"Cine sunt eu?" ... e o intrebare la care putini ar sti sa raspunda fara ezitare... fara sa stea suficient de  mult pe ganduri... fara sa nu incerce sa formuleze si reformuleze raspunsuri la aceasta intrebare in aparenta simpla... E o intrebare simpla... care necesita un raspuns la fel de simplu... dar noi, oamenii, suntem complicati prin definitie... sau ne place sa complicam lucrurile... raspunsurile... viata... complicam atat de mult totul incat, intr-un final, uitam de noi... uitam cine suntem... uitam ce ne defineste... ce  da unicitate fiintei noastre...  Uitam de noi... de ceea ne place... de visele noastre... uitam doar pentru ca celalalt ne vede altfel... isi doreste altceva pentru noi... prefera sa fim altfel... sa ne comportam altfel... sa simtim altfel... si uitam sa fim noi pentru ca parerea celuilalt conteaza atat de mult pentru noi... Dar ce se intampla cand parerea celuilalt nu mai conteaza? Oare mai stim sa fim noi? Oare mai putem sa fim noi?  Atun