Ina Stan

     Suntem trecatori prin viata... suflete efemere cu priviri rugatoare ce isi cersesc clipele...      Ne agatam de viata si amanam cea din urma clipa cu disperare... sorbim cu nesat din cupa vietii si nu ne oprim decat pentru a ne creiona noi vise... ne agatam de oameni, ne agatam de momente, de lucruri pentru ca trecerea sa ne fie mai usoara...    Ne agatam de oameni pentru ca ei ne inteleg trecerea... pe unii ii tinem strans si imploram timpul sa se opreasca pentru noi... la altii renuntam pentru ca legatura dintre noi e prea firava si cedeaza prea usor...    Ne agatam de momente... si le luam cu noi doar pe cele fericite, ca pe un bagaj pretios fara de care noi nu ne-am putea defini... incercam sa uitam momentele triste, dureroase... pentru ca bagajul ar fi prea greu si ne-ar incetini calatoria... iar noi avem clipe si nu eternitatea...    Ne agatam de lucruri... pentru ca avem nevoie ca trecerea sa fie cat mai lina... dar la ele renuntam usor... pe ele le folosim si le arun

       Suntem defecti... nu avem curajul de a trai, de a ne asuma viata cu suisurile si coborasurile ei... intodeauna incercam sa gasim o umbra de curaj in cei din jur fara a incerca macar sa o cautam in noi... in interiorul nostru... in ganduri, in trairi, in emotii...     Suntem defecti... fugim de realitate, de prezent, de concret si ne avantam in visuri la care renuntam usor, fara lupta... ne hranim mintea cu planuri de viitor, dar nu o lasam sa gandeasca in prezent...     Suntem defecti... iubim in viitor si ne interzicem sa traim iubirea prezenta... iubim ideea de iubire si nu invatam sa iubim, nu intelegem ce inseamna iubirea... doar plangem ideea unei iubiri care ar fi putut sa fie si nu a fost... si nu este... nu este pentru ca o cautam in viitor si nu  in prezent,    Suntem defecti... pentru ca iubim in viitor, gandim in viitor, desi noi suntem aici si suferim in prezent...