O multumire si o parte din suflet
Cu capete plecate si pumnii stransi ne revoltam impotriva sortii... cerem mai mult, parca prea mult, si uitam sa multumim pentru ce suntem... pentru ce avem... pentru tot... Caram cu noi grele poveri - regretele... regrete pentru ce am avut si nu am stiut sa pretuim... regrete pentru ce ne-am dorit, dar ne-a fost interzis sa primim... regrete multe ce ne zdrobesc sufletele si ne rapesc bucuria... Ne grabim sa primim si deschidem larg bratele pentru asta insa uitam de multe ori sa le deschidem atunci cand cineva are nevoie de noi... ezitam sa oferim din ce e al nostru si am invatat sa pronuntam un singur cuvant: EU... Atunci cand oferi un zambet, o imbratisare, o mangaiere, nu te costa nimic... poate doar o particica din sufletul tau care oricum se va intoarce catre tine pe aripa unui suras, a unei imbratisari, a unei multumiri...