Ina Stan

    E nevoie sa invatam sa traim frumos... sa ne bucuram de lucrurile simple... sa intelegem semnificatia clipelor...      E important sa intelegem ca banii nostri nu pot cumpara viata, demnitatea, iubirea... ca banii sunt doar un instrument in mana noastra de care sa ne folosim pentru a cumpara lucruri marunte, nesemnificative... lucruri si atat...      Banii nu pot cumpara viata... pentru ca viata e scumpa... pentru ca e un dar unic... pentru ca e nepretuita... eventual, putem sa ne inlesnim trecerea prin viata, dar atat...       Banii nu pot cumpara demnitatea... o ai sau nu... e simplu... si o ai atunci cand iti pastrezi valorile... ele sunt  zestrea morala mostenita de la parinti... sunt comoara ta... nu renunta la ele usor doar pentru ca asa e mai simplu... invata de la natura... invata de la arbori... ei nu se indoaie, ci isi pastreaza verticalitatea pana la sfarsit... nu lasa ca banii sa iti distruga valorile, sa iti distruga comoara... ei sunt doar un instrument si at

 In calea dezvoltarii noastre personale si profesionale sta intotdeauna lipsa de incredere in noi, in capacitatea noastra, in fortele noastre... abandonam de cele mai multe ori pentru ca ni se pare ca nu vom reusi sa atingem un vis... pentru ca nu suntem suficienti de buni, de destepti, de capabili... si renuntam.    Ajungem la concluzia ca nu vom reusi pentru ca ii lasam pe cei din jurul nostru sa ne convinga de faptul ca noi suntem incapabili, mai putin destepti, mai putin pregatiti... si ne conving mai mult sau mai putin direct, mai mult sau mai putin voit... din prea multa grija sau dimpotriva... si renuntam.     Nimeni nu traseaza limite pentru noi... numai noi suntem cei care o facem... pentru ca am invatat sa credem ca toti ceilalti au mai multa dreptate decat am putea avea noi vreodata... pentru ca ei  au mai multa informatie decat avem noi... pentru ei cunosc mai multe, au mai multa experienta... dar cine spune asta? Evident NOI... pentru ca ii lasam pe ceilalti sa ne d

     Nu mai avem rabdare sa traim frumos... dorim ca visele sa ni se implineasca inainte de a incepe sa visam... cerem ca dorintele sa ne fie indeplinite inainte de a termina sa le formulam... impunem sa fim iubiti inainte de a incepe macar sa iubim... pentru ca pur si simplu nu mai avem rabdare...     Nu mai avem rabdare sa ne rugam, sa multumim, sa daruim... pentru ca am uitat ca nu totul ni se cuvine... pentru ca avem falsa credinta ca suntem indreptatiti sa pretindem... pentru ca am inteles gresit sensul rugaciunii... pentru ca folosim rugaciunea ca pe o cale de a cere si de a primi fara a oferi nimic, fara a face nimic concret... doar pentru ca nu mai avem rabdare...      Nu mai avem rabdare sa intelegem, sa iubim, sa acceptam... pentru ca asteptam ca ceilalti sa o faca in locul nostru... pentru ca e mai simplu si mai comod sa ne inteleaga, sa ne iubeasca si sa ne accepte ceilalti... iar cand nu o fac, pentru ca nu mai pot, pentru ca e prea mult, pentru ca e prea greu, gasim