Toamna
Se simte iar toamna... e altfel... e o toamna golita de sensuri... cu drumuri noi si vechi inceputuri... e anotimpul in care se invata ce e durerea pierderii si se spera la ceea ce va sa insemne vreodata regasirea... Printre frunze moarte si lacrimi ce cad necontenit dintr-un cer parca vesnic nemultumit se plimba umbrele mari si mici... culori vesele in cenusiul de toamna tarzie... Agatat de o rafala de vant cutreiera lumea un zambet... si se opreste in drumul lui cand pe bastonul tremurand al unui bunic, cand pe manuta unui copil, cautand un chip de care sa se lipeasca... poate se va lipi de chipul acestei toamne sa o inveseleasca.