Ina Stan

Inca de mici suntem invatati ce este responsabilitatea... dar unii nu vor invata lectia aceasta cu adevarat niciodata... fie pentru ca nu vor... fie pentru ca nu pot... pentru ca e prea greu sa fii responsabil pentru tot ceea ce faci... ce spui... ce traiesti... ce simti... e mult prea greu... pentru unii... e mult prea greu... Responsabilitatea se invata... in timp... ne trebuie ani sa constientizam ca noi suntem singurii responsabili pentru succesul sau insuccesul nostru... pentru viata frumoasa sau mai putin frumoasa pe care o traim...  Devenim responsabili abia in momentul in care constientizam ca nu e nimeni vinovat de ceea ce ni se intampla in afara de noi... ca nu e nimeni responsabil de ceea ce facem in afara de noi... ca nu e nimeni vinovat de ceea ce spunem in afara de noi... iar odata ce facem ceva trebuie sa ne asumam si consecintele faptelor noastre... iar odata ce spunem ceva trebuie sa ne asumam si consecintele vorbelor noastre... Suntem responsabili de bucuria

Am gresit atunci cand am lasat ratiunea sa-mi judece sentimentele... pentru ca judecata a fost prea aspra... prea dura...  iar sentimentele au fost ingenuncheate... si pedepsite... aproape pe nedrept... Am gresit atunci cand am fugit de sentimente in cautarea ratiunii... pentru ca ratiunea a incercat sa anuleze sentimente... si a reusit... pentru ca am lasat-o... pentru ca i-am permis...  Am gresit cand am crezut ca pot repara ceea ce ratiunea a stricat... ca pot vindeca sentimente ranite... dar m-am inselat... nu poti bandaja un sentiment... el va ramane ranit pentru totdeauna... Am gresit cand am incercat sa fug de sentimente si sa-mi motivez fuga apeland la ratiune... pentru ca explicatiile oferite au fost false... incoerente... incorecte... Ratiune si sentimente...  cred ca intodeauna va exista un razboi deschis intre cele doua... depinde de fiecare dintre noi spre ce directie vom  alege sa pornim...