Ninge
E iarnă... și ninge din nou... se acoperă brazii cu spumă de lapte... și e poveste... O poveste de iarnă cu zâne de zăpadă și feți-frumosi de gheață... o poveste de iarnă adevărată... Coboară din cer pe aripi de vânt, rând pe rând, fulgii... sunt cuminți în zborul lor lin spre pământ... e un ultim zbor spre finalul călătoriei... e sfârșit în îmbrățișarea rece a realității... Covor de zăpadă țesut din mii de fulgi ne acoperă... și ne pierdem... ne pierdem în mulțimea de mii și mii de oameni, precum se pierd fulgii printre mii și mii de alți fulgi la fel... pentru că de acolo, de sus, toată lumea e la fel... toți oamenii sunt la fel... nimic nu îi deosebește... doar amprenta pe care o lasă în trecerea lor e altfel... doar chipul lor e altfel... și sufletul... Suntem la fel... fulgi rătăcitori prin lume... în permanentă zbatere pentru o viață mai bună... pentru o altfel de viață... pentru un loc mai bun din care să ne pregătim pentru finalul călătoriei...