Ninge iarna
Ninge iarna... ninge cu fărâme de suflet... și se așterne întindere albă peste noi... să ne acopere și sa ne încălzească... să ne bucure... Ninge... perdea de fulgi se țese între cer și pământ... și se așază... pe obraji... pe ochi... pe frunte... atingere ușoară... să nu ne fure gândurile... Ninge și se asterne... sub picioare strivim fulgi de zăpadă... strivim fărâme de suflet... și trecem nepăsători peste toate... și le năruim minunea... Ninge... și zbor de fulg pribeag se înlățuie peste noi... și se așază să ne șoptească la o ureche o taină... e taina mea și a ta... e taina noastră... e o taină de iarnă...