Ina Stan

Teoretic, apreciem originalitatea... inovatia... tot ce e altfel... si sustinem ca uram cotidianul... tot ce e obisnuit... comun... dar faptic urmam aceeasi cale batatorita de noi si de altii... pentru ca e mai sigur... pentru ca nu avem cum sa dam gres... pentru ca nu ne permitem sa gresim...  Nu ne permitem sa fim altfel... sa iesim din tipare... pentru ca ar insemna sa ne reinventam... sa ne transformam... sa acceptam ideea de altfel... de altceva... si pentru asta ar trebui sa suportam priviri si cuvinte batjocoritoare...pentru ca, da, societatea inca nu a scapat de prejudecati... pentru ca ne doreste cuminti... perfect aliniati... supusi unor idei colective...  Societatea nu ne accepta diferiti, ci tinde spre uniformizare... spre asa-zisa normalizare... pentru ca e mai simplu asa... pentru ca asa suntem oamenii perfecti intr-o lume care se vrea perfecta... Cand cineva dintre noi iese din rand... isi permite sa strapunga tiparele... sa evadeze din "normalitate"

Iarna... fulgi... lacrimi inghetate... vise adormite pe zapada... viscol de emotii contradictorii... povesti de iarna cu feti-frumosi si zane pacalite... de cuvinte... Cuvinte pacalite... doar oamenii pot sa pacaleasca cuvintele... si zanele... si fetii-frumosi... pot sa le amageasca... sa le ascunda... sa le risipeasca in fumul drumurilor... si cuvintele se lasa pacalite... ca sa pacaleasca... Oamenii sunt pacaliti de cuvinte... si viseaza... viseaza frumos... pana cand cuvintele le strica visele...si le transforma in cosmaruri ... in vise pacalite... dar oamenii au invatat ceva... cum sa nu mai creada in cuvinte pacalite... in zane si in feti-frumosi... pentru ca viata este prea frumoasa ca sa fie transformata intr-un loc al pacalelilor... intr-un joc cu pacaliti si pacalitori...