Un vis curcubeu

Suntem convinsi ca visam in culori... culori calde, culori dulci, culori luminoase... culori curcubeu... in realitate, sunt doar vise in alb si negru... si  multe nuante de gri... 

Sunt vise albe... vise de zapada... vise dintr-o iarna de poveste ca in basmele copilariei... sunt vise curate ca sufletele ingerilor ce vestesc taina Nasterii Mantuitorului...

Sunt vise seci, fara inceput si fara sfarsit, ce se vor pierde in negurile vietii... sunt vise la care incercam sa renuntam din mers insa ele ne raman agatate de suflete si ne chinuie... ne chinuie amintirea neimplinirii... ratarii... esecului...

Sunt vise negre ca taciunii ce s-au stins in vatra sobei din odaia bunicilor... s-au stins odata cu sfarsitul povestii si nimeni nu mai este sa le aprinda scanteia  cu magicile cuvinte: "A fost odata, ca niciodata...."...

Sunt vise gri... visele de zi cu zi, mereu aceleasi... prea mici ca sa ne poata invata ce e fericirea... prea simple ca sa le mai putem numi vise...

Astept sa visez un vis curcubeu... un vis care sa nu inceapa cu  "A fost odata, ca niciodata...."... un vis in care lumea sa se imparta exact in minuni...