Thoughts

    De ce nu ne e clar inca de la inceput?... De ce nu putem fi sinceri? ...De ce oferim raspunsuri evazive?... De ce nu putem oferi totul?... De ce ii lasam sa ne iubeasca cand stim ca nu le putem raspunde la fel?... De ce plecam fara sa privim inapoi la suflete ranite?... De ce evitam priviri intrebatoare cand stim deja raspunsurile dureroase?... pentru ca lipseste ceva... pentru ca ne simtim incompleti si nu putem spune exact ce lipseste ... pentru ca a ramane inseamna a ne accepta pentru totdeauna neintregirea.... pentru ca niciodata nu vom fi noi... pentru ca niciodata nu ne vom simti intregi... pentru ca raspunsurile noastre distrug suflete si ranesc inimi... pentru ca e mai bine sa oferi o clipa de tristete decat o viata de suferinta...
    Plecam fara sa raspundem unor intrebari la care nici noi nu avem raspunsuri... plecam pentru ca au disparut sentimentele, au disparut emotiile... plecam pentru ca au ramas doar amintirile unor clipe frumoase si nimic.... oricat am incerca sa simtim la fel nu vom reusi pentru ca mintea noastra deja a acceptat separarea de trecut... de ce a fost ... de ce nu a fost si ar fi putut sa fie...
     Lasam in urma noastra tacerea unei iubiri care a fost sau care ar fi putut sa fie... lasam atingerea unei ultime imbratisari  primite pe furis... lasam sarutul imaginar depus in graba pe fruntea innegurata de ganduri... si ne desprindem de trecut alergand pentru ca ne e teama sa nu ne razgandim... si, desi sufletul e inundat in lacrimi, zambim pentru ca am zarit o raza de soare acolo unde pana mai ieri a fost intuneric.