Fulgi de zapada si perfectiune

    Primii fulgi... saruta pamantul care-i primeste cu o imbratisare calda... prea calda pentru ca ei sa-i reziste si se topesc intr-o dulce amintire...
      Ne pregatim de iarna... de ger... de fulgi de zapada... de sarbatoare... experimentam sentimente contradictorii... pe de o parte ne dorim bucuria peisajelor de poveste... magia sarbatorilor... maretia colindelor.... iar pe de alta parte ne intristam la gandul gerului ce va cuprinde ca intr-o gheara de gheata intrega suflare... in final, acceptam... invatam sa toleram gerul pentru a trai magia iernii...  toleram....
     Toleram gerul pentru ca ne plac colindele, fulgii de zapada, magia sarbatorilor... toleram oamenii pentru ca ne dorim ca si noi, la randul nostru, sa fim tolerati... toleram pentru ca  nu exista perfectiune... nu exista oameni perfecti... nu exista o lume perfecta pentru toti oamenii... si nici nu cred ca ne-am dori sa fim oamenii perfecti intr-o societate perfecta... intr-o lume perfecta... cred ca tocmai imperfectiunea omoara plictiseala, monotonia... 
    Nu suntem perfecti... si suntem  perfect constienti de acest lucru... dar incercam sa ne apropiem de perfectiune... si aceasta tinta nu ne lasa sa ne plictisim niciodata... ne aduce ineditul vietii... ne ajuta sa simtim bucuria, dar si sa identificam tristetea... sa experimentam surpriza, dar si sa alungam monotonia... ne determina sa cream solutii la problemele noastre sau sa-i ajutam pe ceilalti sa-si gaseasca solutii la propriile lor probleme.... 
     
   
     
    

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Miracole

Imagine
Traim fiindu-ne teama de ceea ce s-ar putea intampla si uitam sa traim indiferent de ceea ce ni se intampla... ne petrecem viata paralizati de teama unui esec... a unei pierderi... si nu incercam sa infruntam pericolul indiferent de consecinte... nu infruntam viata... nu ii sfidam limitele pe care ni le impune... ne creem propriile zone de confort din care refuzam sa mai iesim... pentru ca ne e teama de nou... de necunoscut... de altceva... Asteptam sa se produca miracole... dar uitam ca noi suntem  miracole care deja s-au produs... asteptam ca viata sa ne ofere doar frumos... doar bine... doar exceptional... dar oare am putea numi toate acestea experienta? Putem oare gasi in noi curajul de a infrunta orice, oricand? Putem face efortul de a intelege ca orice ni se intampla are un scop anume?  Evenimentele din viata noastra au intotdeauna un singur sens: fie sunt o binecuvantare, fie sunt o lectie menita sa ne invete  ceva. Depinde de fiecare dintre noi sa le transforme in ceva
Citiți mai multe

Printre îngeri

Imagine
In fiecare clipă cerul îşi deschide braţele pentru a primi îngeri... îi alege dintre noi, dintre pământeni  să-I fie alături lui Dumnezeu... Incet, încet ne înconjurăm de îngeri... ne pierdem rădăcinile... ne pierdem valorile... ajungem frunze în vânt... ne purtăm neputinţa şi ne târâm paşii cu priviri atent aţintite în pământ... suflete firave ce se îneacă cu glasul dreptăţii şi-şi poartă suferinţa în tăcere... ne pierdem vocea... ne pierdem conştiinţa  şi acceptăm nedreptatea, duşmănia, ura, minciuna, trădarea... In scurte momente de deşteptare ţipăm după schimbare, dar nu înţelegem că schimbarea trebuie să vină din noi... e nevoie de o schimbare totală a tot ce a însemnat cândva OM... e nevoie de schimbarea fiecăruia dintre noi... pentru că am uitat ce înseamnă bine, frumos, adevăr, dreptate, iubire... am uitat valorile care ne definesc umanitatea... Căutăm vinovaţi în afara noastră... acuzăm, lovim, aruncăm cu vorbe dureroase ca pietrele ce ucid sentimente...
Citiți mai multe

Inside my head

Imagine
    Traim intr-o societate in care visele se transforma cumplit de repede in cosmaruri... iar asta ne impiedica sa indraznim sa mai visam... si, insesizabil, ajungem sa suferim de insomnie colectiva... pentru ca ne e teama sa mai inchidem ochii... si nu pentru ca ne-ar fi teama de vise... sau de cosmaruri.... ci pentru ca  suntem terifiati de trecerea de la starea de  vis la  cea de cosmar...     Alegem sa fugim de visele noastre pentru a alerga prin visele altora... pentru ca putem evada oricand din visele altora, pe cand ale noastre ne impiedica sa facem asta... trebuie sa le traim pana la capat... si sa suportam direct consecintele... fugim de consecinte si ne ascundem dupa altii... dupa evenimente... dupa momente... dupa clipe...       In momentul in care ne oprim din a mai face parte din visele altora... in care ne oprim din a mai visa pentru altii.... in momentul in care  vom gasi in interiorul nostru forta de a visa pentru noi... abia atunci vom accepta si realitatea in c
Citiți mai multe