Daca cineva....

     De curand am citit undeva aceste cuvinte: "Daca cineva iti apartine, lasa-l sa plece, daca se intoarce a fost dintotdeauna al tau, daca nu, nu ti-a apartinut cu adevarat niciodata".Oare asa sa fie?
    Si, daca da, asta ar insemna ca, atunci cand persoana binevoieste sa se intoarca,  sa acceptam ideea ca ne apartine, dar ca mai simte nevoia ca din cand in cand sa plece? Si, mai mult, atunci cand se intoarce sa il primim cu bratele deschise si sa ii multumim ca nu ne-a uitat? Si, abia acum vine  partea cea mai interesanta... daca simte nevoia sa plece  la anumit intervale de timp si sa se intoarca tot de atatea ori, oare noi vom rezista sa acceptam acest "du-te! - vino!" in viata noastra? Oare aceasta situatie nu e suficient de confuza astfel incat sa ne destabilizeze pe termen lung?
    Sa lasi pe cineva sa plece atunci cand isi doreste acest lucru mi se pare cel mai frumos gest de iubire...o iubire adevarata, pura, neconditionata...o iubire in care mai presus de fiinta ta sunt  dorintele celuilalt...o iubire in care renunti la fericirea ta pentru fericirea celuilalt...dar oare poti sa ii mai deschizi o poarta catre fiinta ta atunci cand se va intoarce?...oare poarta sufletului tau nu va ramane inchisa pentru totdeauna?