Sinceritate

Uneori ne dorim sa treaca mai repede timpul... alteori ne rugam sa se opreasca in loc... sa ne mai lase o secunda... o clipa macar... noua si celorlalti...
E nevoie de timp pentru a ne descoperi... pentru a ne redescoperi... pentru ca in goana asta nebun de ciudata prin viata uitam cine suntem... uitam care ne sunt valorile... uitam de noi si de oamenii dragi... ne respingem pe noi si ii respingem pe cei care incearca cu ultimele forte sa ne fie alaturi... sa ne suporte si sa indure... 
Oamenii aud deseori de la cei din jur spunandu-li-se ca s-au schimbat... in bine?... nu intotdeauna... dar ceilalti nu isi permit sa fie intotdeauna sinceri... mangaie orgoliile cu vorbe dulci, dar false... cu vorbe ce suna bine, dar care ocolesc subtil, intr-o maniera ridicol de penibila, adevarul... de ce?... pentru ca nimeni nu isi permite sa zdruncine increderea... sa  darame orgoliul construit in jurul unei idei... a unui caracter care oricum s-a pierdut in negura timpului... 
Asadar, cine indrazneste sa  spuna cuiva ca s-a schimbat in rau?... evident, cel care alege calea stupid de sincera a adevarului... dar pentru asta trebuie  sa fii stupid de sincer intr-o societate in care se cosmetizeaza intr-atat de mult adevarul incat  seamana intr-un mod izbitor de ciudat cu minciuna...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Miracole

Printre îngeri

Inside my head