La zapada

Si a venit... nu iarna de poveste, ci mai curand o iarna de cosmar... dupa maxim 5 minute de stat in zapada m-a cuprins o jale incomesurabila... 

Dimineata m-am trezit practic topaind de bucurie ca vad in sfarsit albul mult visat imprastiat peste tot... am ignorat cu desavarsire faptul ca vantul se auzea tipand infiorator doar pentru simplu motiv ca, de langa calorifer, nu se putea simti muscatura naprasnica a gerului... cata naivitate!!!...

Si a urmat bineinteles pregatirea pentru marea confruntare... nimic nu m-ar fi putut convinge in acel moment ca nu e o idee tocmai buna sa parasesc casa asa ca am iesit... imediat m-a izbit aerul inghetat si fulgii ce mi s-au lipit de fata, topindu-se frenetic in siroaie de lacrimi... am rezistat eroic si hai la zapada!... dupa maxim 10 pasi am vrut inapoi ... dupa alti 10 m-am gandit ca zapada am vrut, zapada am primit si ca se potriveste si de data asta celebra zicala: "Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa si primesti... cu varf si indesat".

Si, inainte de a-mi incheia plimbarea prin zapada, am decis sa cumpar portocale... nimic mai minunat decat iarna cu miros de portocale... din pacate, secunda mea de vis a fost spulberata de vanzatoare care mi-a amintit ca iarna am vrut, iarna am primit...  dar nici chiar asa... eu am vrut doar zapada pufoasa, cu fulgi mari, lipiciosi care se anina de haine... de oameni... de case...