Soapte

Respecta-mi tacerea... ador linistea soaptelor... si inteleg mai bine ceea ce vrei sa-mi spui fara cuvinte...
Nu-mi plac oamenii care au convingerea ca, daca tipa suficient de tare, sunt mai bine intelesi... nu imi plac pentru ca ei ne considera surzi... ori limitati din punct de vedere intelectual... si nici nu sunt obligata sa imi placa... cand cineva ridica vocea deja am tendinta sa intorc spatele si sa plec... fara explicatii... doar sa plec... dar raman... uneori din respect pentru mine... alteori din plictiseala.... sau din dorinta de a vedea pana la ce ton poate sa ridice vocea... uneori ma amuza si zambesc... si atunci sunt convinsa ca cel ce-mi explica tipand considera ca ii inteleg supararea... ca sunt de partea sa... ca a reusit sa ma convinga... si crede ca a reusit asta doar pentru ca a ridicat vocea... ideea e ca, de multe ori, nici nu sunt atenta la cuvinte, ci doar la gesturi... la mimica... pentru ca mie imi transmite altceva... 
As vrea sa inteleaga cei care "vorbesc" tipand  ca nu se fac intelesi... chiar deloc... si ca risipesc energie pe care ar putea sa o  canalizeze spre ceva constructiv... ca noi ii putem intelege doar atunci cand au suficiente argumente pentru a-si demonstra teoriile... si atunci ne atrag atentia... si ii ascultam... intr-o tacere care accepta si intelege.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Miracole

Printre îngeri

Inside my head