What's in it for me?

    Suntem prea egoisti pentru a iubi sincer si dezinteresat... suntem prea egoisti pentru a oferi o iubire pura, sincera, adevarata... si alegem!
    Alegem sa ne cladim iubirea pe minciuni desi stim ca o iubire cladita pe o minciuna nu e iubire, e amagire...  e amagirea unui sentiment, a unei vieti ce s-ar fi vrut sa fie perfecta...e amagirea unei povesti frumoase ce-si afla sfarsitul chiar din momentul debutului...
    Oamenii iubesc si isi doresc sa fie iubiti... e o dorinta care devine ratiunea de a fi, de a exista....iubirea aduce implinire, completare, schimbare... iubirea inseamna liniste, impacare, echilibru...iubirea presupune renuntare la EU pentru NOI...
    Suntem prea egoisti insa pentru a renunta  la EU... pentru ca ne place sa detinem controlul, pentru ca iubim puterea, pentru ca stim sa dominam si nu acceptam sa renuntam la nimic...pentru ca ne-am creat o imagine si suntem capabili de orice pentru a o pastra intacta... pentru ca, inainte de toate, imaginea conteaza si nu conteaza  ce si cum gadim sau simtim...  pentru ca imaginea inseamna castig...bani, faima, putere!
    Intr-o societate plina de falsa mandrie  si de prejudecati am devenit oamenii care apara niste imagini... imagini false ale unor ganduri si sentimente... iar pentru o imagine pe care o vrem perfecta mintim, negam, tradam, interzicem, denigram...interzicem iubirea pentru ca am negat adevaratele valori care ne conduc spre iubire...interzicem adevarul pentru ca am ales calea minciunii, o cale fara de intoarcere... interzicem orice care ar duce la pierderea unei imagini pe care o dorim perfecta... dar uitam ca dincolo de aparente suntem noi, cei care gandim si simtim corect, cei care stiu sa iubeasca si sa sufere, cei care stiu sa gandeasca si sa actioneze corect...
   In momentul in care nu vom mai apara o imagine si ne vom permite sa fim NOI atunci vom putea spune ca am invatat sa cladim iubiri adevarate si nu amagiri.
   

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Miracole

Imagine
Traim fiindu-ne teama de ceea ce s-ar putea intampla si uitam sa traim indiferent de ceea ce ni se intampla... ne petrecem viata paralizati de teama unui esec... a unei pierderi... si nu incercam sa infruntam pericolul indiferent de consecinte... nu infruntam viata... nu ii sfidam limitele pe care ni le impune... ne creem propriile zone de confort din care refuzam sa mai iesim... pentru ca ne e teama de nou... de necunoscut... de altceva... Asteptam sa se produca miracole... dar uitam ca noi suntem  miracole care deja s-au produs... asteptam ca viata sa ne ofere doar frumos... doar bine... doar exceptional... dar oare am putea numi toate acestea experienta? Putem oare gasi in noi curajul de a infrunta orice, oricand? Putem face efortul de a intelege ca orice ni se intampla are un scop anume?  Evenimentele din viata noastra au intotdeauna un singur sens: fie sunt o binecuvantare, fie sunt o lectie menita sa ne invete  ceva. Depinde de fiecare dintre noi sa le transforme in ceva
Citiți mai multe

Printre îngeri

Imagine
In fiecare clipă cerul îşi deschide braţele pentru a primi îngeri... îi alege dintre noi, dintre pământeni  să-I fie alături lui Dumnezeu... Incet, încet ne înconjurăm de îngeri... ne pierdem rădăcinile... ne pierdem valorile... ajungem frunze în vânt... ne purtăm neputinţa şi ne târâm paşii cu priviri atent aţintite în pământ... suflete firave ce se îneacă cu glasul dreptăţii şi-şi poartă suferinţa în tăcere... ne pierdem vocea... ne pierdem conştiinţa  şi acceptăm nedreptatea, duşmănia, ura, minciuna, trădarea... In scurte momente de deşteptare ţipăm după schimbare, dar nu înţelegem că schimbarea trebuie să vină din noi... e nevoie de o schimbare totală a tot ce a însemnat cândva OM... e nevoie de schimbarea fiecăruia dintre noi... pentru că am uitat ce înseamnă bine, frumos, adevăr, dreptate, iubire... am uitat valorile care ne definesc umanitatea... Căutăm vinovaţi în afara noastră... acuzăm, lovim, aruncăm cu vorbe dureroase ca pietrele ce ucid sentimente...
Citiți mai multe

Inside my head

Imagine
    Traim intr-o societate in care visele se transforma cumplit de repede in cosmaruri... iar asta ne impiedica sa indraznim sa mai visam... si, insesizabil, ajungem sa suferim de insomnie colectiva... pentru ca ne e teama sa mai inchidem ochii... si nu pentru ca ne-ar fi teama de vise... sau de cosmaruri.... ci pentru ca  suntem terifiati de trecerea de la starea de  vis la  cea de cosmar...     Alegem sa fugim de visele noastre pentru a alerga prin visele altora... pentru ca putem evada oricand din visele altora, pe cand ale noastre ne impiedica sa facem asta... trebuie sa le traim pana la capat... si sa suportam direct consecintele... fugim de consecinte si ne ascundem dupa altii... dupa evenimente... dupa momente... dupa clipe...       In momentul in care ne oprim din a mai face parte din visele altora... in care ne oprim din a mai visa pentru altii.... in momentul in care  vom gasi in interiorul nostru forta de a visa pentru noi... abia atunci vom accepta si realitatea in c
Citiți mai multe