Pretul greselii

     Gresim pentru ca suntem oameni...pentru ca suntem supusi greselii...pentru ca invatam din greseli si astfel putem evolua...
     Gresim pentru ca, uneori, suntem incapabili sa prevedem si sa evaluam corect consecintele faptelor noastre...
    Gresim si prin greselile noastre facem rau oamenilor care ne-au investit cu incredere, care au crezut in noi, care au crezut in sinceritatea sentimentelor noastre si in vorbele graite cu atata convingere...
    Gresim si e normal si firesc sa gresim pentru ca fiinta umana nu e perfecta, ci e perfectibila... gresim si consideram ca e o  rusine sa gresim iar pentru asta facem tot posibilul sa evitam a comite greseli sau a le recunoaste. DAR....Rusine nu e sa gresesti, ci rusine este atunci cand gresesti, dar nu iti recunosti greseala ... Prostie nu inseamna sa gresesti, ci  sa  starui in  greseala fara sa realizezi acest lucru si fara sa faci nimic pentru a-ti corecta propria greseala... Lasitate este atunci cand, desi stii ca ai gresit, nu iti recunosti propria greseala considerand ca e sub demnitatea ta acest lucru... lasitate e atunci cand incerci sa dai vina pe altii pentru greselile tale si gasesti cauza propriei greseli in comportamentul celorlalti...
    Suntem lasi, fugim de responsabilitate, fugim de adevar, fugim de regrete... alegem sa ne ascundem, cautand scuze penibile si ridicole pentru comportamentele noastre...alegem sa nu platim pretul propriilor greseli, alegem sa amagim pe altii sau pe noi... alegem sa  pastram  imaginea falsa pe care am creat-o, stiind ca in spatele ei nu se ascunde omul perfect... adoram ideea de perfectiune, uitand ca nimeni nu este perfect...
    Suntem prea mandri pentru a ne cere scuze atunci cand gresim... suntem prea mandri pentru a ne recunoaste propriile greseli... suntem prea mandri pentru a ne recunoaste limitele ...si pentru toate acestea vom plati propriul pret fiecare dintre noi...mai devreme sau mai tarziu, viata are grija sa-si incaseze tributul.